Pasiunea pentru selfie-uri a fost clasificată ca o tulburare mintală

Dacă vă aflaţi printre cei care trăiesc să-şi imortalizeze propria figură în format selfie s-ar putea să suferiţi de afecţiune psihologică.

Cum de altfel ştie oricine, selfie-urile ca şi concept şi conţinut nu au fost inventate în ultimii doi sau trei ani, chiar dacă abia anul trecut acest termen a intrat în dicţionarul Oxford. Oamenii îşi fac de mult timp auto-portrete în diverse ipostaze, de cele mai multe ori doar ale feţei. Se pare însă că de la un selfie pe zi până la o tulburare mentală asociată acestei activităţi nu este o distanţă prea lungă.

Asociaţia Psihiatrică din America a clasificat dependenţa de selfie-uri ca fiind selfitis sau selfitită, dacă preferaţi o traducere barbară. Selfitis-ul este o dorinţă obsesiv compulsivă ca cineva să-şi facă singur fotografii şi să le posteze pe diferite reţele sociale, precum Facebook, Instagram, Twitter şi altele similare. În caz că nu era evident, la baza acestei afecţiuni psihice stă o lipsă de încredere în sine şi o nevoie de a umple un gol la capitolul intimitate.

Selfitis-ul există în trei stagii care au fost explicate în detaliu. Varianta incipientă se manifestă prin realizarea a trei selfie-uri pe zi, fără a le posta pe diverse reţele sociale. Versiunea acută implică imortalizarea celor trei selfie-uri şi postarea lor pe site-uri de socializare. Cei care suferă de selfitis cronic au parte de o nevoie necontrolabilă de a face selfie-uri în permanenţă şi de a le posta online de cel puţin şase ori pe zi.

La ora actuală nu există nici un tratament permanent pentru această tulburare mentală. În schimb, terapia cognitiv comportamentală este clasficiată ca fiind o soluţie temporară de tratament. Voi ştiţi pe cineva care suferă de selfitis?